Poiana Cicilovete

Denumirea turei: Poiana Cicilovete

Data turei: 11 ianuarie 2014

Durata: 6h 30’ (timp total)

Distanta: 13 km

Diferenta de nivel: 890 m

Marcaj:

Potecile de acces spre pastorala creasta a Muntilor Cernei sunt din ce in ce mai lungi, pe masura ce urcam pe firul Vaii Cernei, asta pentru ca linia marilor inaltimi se departeaza incet de firul liniar al vaii.
Daca din Baile Herculane ajungem in Culmea Mohornicului in nici 3 ore, accesul, de exemplu, de la gura Topeniei sau a Iaunei spre Vlascu se face in 5-6 ore, pe poteci grele si cu diferente de nivel din ce in ce mai mari.
Drumetia catre Poiana Cicilovete, ultima mare poiana inainte de golurile alpine, este una de mijloc, care ne ofera insa satisfactia unei excursii placute, printr-un decor domol si aproape pustiu si mai ales, extraordinare privelisti spre zonele invecinate.

Intram in traseu din Valea Cernei, de la Podul Vanturatoarei, la circa 10 km amonte de Baile Herculane. Un panou montat chiar langa podul de beton ne indreapta spre malul opus. Traversam Cerna si cotim la dreapta, prin fata unor constructii recente. Trecem un paraias si apoi, lasand in dreapta o gospodarie, ne indreptam direct spre munte, intrand propriu-zis pe poteca chiar pe muchia versantului. Sus, in fata, peisajul este inchis de peretii verticali ce strajuiesc Cascada Vanturatoarea, primul obiectiv al traseului nostru.
Incepem sa urcam sustinut, in serpentine stranse, pe coastele muntelui. Poteca se desface uneori in mai multe fire, urmarim cu atentie marcajul. In unele locuri, pietrele rupte din pamant fac mai dificila inaintarea insa urcusul acesta neplacut se termina in circa 15 minute de la plecare, timp in care am castigat semnificativ diferenta de nivel.
Poteca devine mai comoda si intra propriu zis pe firul vaii Vanturatoarea (sau Scochina), pe malul sau stang, dar suspendata cu circa 100 m. Pentru urmatoarele 60 de minute, pasii ne vor fi purtati in urcusuri lente, pe versantii impaduriti, avansand mereu pe vale, catarandu-ne uneori printre stanci captive printre copaci. Firul apei se aude uneori mai aproape, pe masura ce urca spre obarsie.
Dupa circa 1 ora de la plecare, poteca urca pe o brana, spre stanga si iese in apropierea unor stanci acoperite de licheni, de unde se deschide o foarte frumoasa priveliste catre cascada dar si catre valea Cernei, unde se zareste podul de beton de la gura Scochinei.
Inca 5 minute si ajungem la Cascada Vanturatoarea, una din cele mai frumoase din bazinul Cernei. Poteca se strecoara pe la poalele uriasilor pereti surplombati dintre care vine firul de apa, trece prin spatele cascadei si urca pe un mic tapsan unde putem face un popas. Deasupra noastra, in pereti, zarim zeci de pitoane batute de alpinisti.
Urmam traseul marcat cu cruce rosie. Poteca incepe sa urce spre sud, castigand altitudine. Urmeaza un sector neprietenos, in care grohotisurile marunte ne pot pune unele probleme de inaintare. Ne apropiem de baza unor stanci, lasam in stanga o poteca nemarcata si cotim spre dreapta, intrand pe firul unui ogas destul de larg dar foarte inclinat. Poteca ezita de cateva ori, ne ajutam de copaci si trebuie sa fim atenti sa nu alunecam. Cateva zeci de metri diferenta de nivel si ajungem pe un mic platou, in padure, dincolo de care se lasa vaioaga prin care curge Scochina, inainte de a se pravali in cascada.
Poteca se indreapta relativ spre stanga, urcand pe un plai domol la inceput si apoi din ce in ce mai sustinut. Suntem deasupra obarsiilor ogasului mentionat si urcam mereu, mai de-a coasta, mai direct. Dupa un ultim sector mai solicitant iesim pe o alta muchie. Marcajul apuca la dreapta insa putem sa facem o scurta derivatie la stanga (20 m) pentru a ajunge intr-un loc cu belvedere superba spre Valea Cernei si Muntii Mehedinti. Timp de la cascada: 40 minute.

Urmam marcajul, acum reprezentat de o simpla cruce rosie, fara contururile albe specifice. Urcam lent catre sud-vest, prin padure. Dupa circa 25 de minute de la punctul de belvedere ajungem intr-o sa unde poteca se roteste in unghi foarte ascutit spre dreapta, spre nord-vest. Schimbarea de directie este semnalizata prin sageti pe copaci. Si de aici putem face o derivatie: parasim poteca si urcam pe spinarea cu padure rara a Pietrei Galbene, in directia sud, ajungand in 10 minute intr-un alt superb loc de belvedere spre Valea Cernei. La picioarele noastre zarim lacul de acumulare Prisaca (7 Izvoare Reci). Dincolo de el se ridica peretii Inalatului Mare, Inalatului Mic si ai Cociului din Muntii Mehedinti. Mai jos, zarim culmile rotunjite ale Suscului si Domogledului. In vale, pitite, se zaresc cateva hoteluri din Baile Herculane. Orizontul se inchide cu muntii indepartati de peste Dunare. Spre dreapta, peisajul este inchis de lunga poiana Cicilovete, tivita pe marginea estica de panze de grohotis si colturi calcaroase, inaccesibile.
Revenim la poteca marcata si urmam muchia ce se indreapta spre creasta principala in usor ocol. Coboram intr-o sa impadurita apoi incepem sa urcam spre varful Cicilovete, la inceput mai lent. Acesta se ridica in fata, tuguiat, usor de reperat toamna sau primavara. Poteca il ocoleste prin dreapta (nord), pe curba de nivel in prima faza, apoi in urcus. Deplasarea in acest sector necesita atentie, poteca fiind ingusta, alunecoasa si destul de salbaticita. Prin unele raristi, zarim spre miazanoapte cetatea de piatra a Arjanei.
Dupa un ultim sector prin lastarisuri si copaci deformati de urgiile iernii, ajungem la marginea Poienii Cicilovete, la peste 1100 m altitudine, dupa circa 2h si 15’ de la cascada. Marcajul ne mai insoteste pe o portiune, inainte de a se pierde. Urcam pe culmea usor bombata a Poienii de unde ni se deschide un larg peisaj spre Muntii Mehedinti, Muntii Almajului, Muntii Semenic si Valea Cernei. Satele din Banat se vad raspandite ca pe harta. Reperam masinile ce urmeaza serpentinele pe dealul Plugovei. Planuri se pierd spre sud, catre munti indepartati. Inspre nord, Arjana, Cusmita, Vlascu inchid zarea.

Din poiana, drumetia poate fi continuata (intr-o zi lunga de vara) catre sud, spre Culmea Mare si Poiana cu Peri, cu retragere spre statiune sau spre nord, catre Dobraia.
Marcajul banda rosie in Cicilovete era vechi si degradat. Aparent, culmea spre nord este marcata cu patrat rosu si patrat albastru.
La drumetia din Poiana Cicilovete au participat: Alina Pirlea, Andrei Dinica, Andreea Georgescu, Mircea Berindei, Ramona Badea, Vlad Tiucsan, Tiberiu Sturek.
Imagini ale turei regasiti aici iar trackul traseului in format kml poate fi descarcat din sectiunea Resurse a site-ului.

View Cicilovete in a larger map