Piatra Banitei

Denumirea turei: Piatra Banitei

Data turei: 15 octombrie 2011

Durata: 7 h

Distanta: 9 km

Diferenta de nivel: 500 m

Marcaj:     

Cleanturile albe de calcar ce scot capetele prin padurea de fag sunt intalnite pe tot versantul drept al Vaii Cernei, mai sus de Herculane. Marturie de suprafata a unor fenomene mai de profunzime, falia Cernei este extrem de vizibila si extrem de liniara, daca o privim de pe versantul opus, sa zicem, de pe Domogled sau din Tesna.
Suspendate la mare inaltime, ele sunt in sine bune puncte de belvedere, le-am numi in sens turistic, insa pentru hotarele lumii vechi, ele erau niste puncte de observatie, niste posturi de straja ale imperiilor de alta data.
Asa este Piatra Banitei, care nu se deosebeste poate cu nimic de celelalte insa a fost aleasa sa adaposteasca unul din aceste puncte si prin urmare, poteca granicereasca, patraula, a fost construita catre abrupturile sale. In varf s-a asezat un turn de straja, ale carui ruine mai rezista si azi.
Intrarea in traseu se afla aproape de strandul termal, circa 6 km amonte de Baile Herculane. Din drumul national, dupa “7 Izvoare”, se ramifica in stanga un drum asfaltat ce coboara spre firul apei. Coboram pe el, lasam in stanga aleea ce duce spre strand, trecem podul peste Cerna si imediat in stanga este intrarea in traseu, semnalizata de o tablita cam stearsa. Suntem nevoiti sa intram intr-o livada, printr-o portita de fier, tinand apoi stanga, paralel cu raul. Cautam cu atentie pe copaci marcajul triunghi galben si imediat identificam si poteca, destul de salbaticita, care practic, tine malul drept al Cernei, foarte aproape de apa.
Urmatoarele 10 minute mergem pe aceasta poteca, napadita de vegetatie, urmarind marcajul si fiind atenti la pantele ce ne pot duce direct in apa. Traseul se poate aborda si de la strand – in dreptul caruia ajungem – insa este necesar sa trecem Cerna prin vad. Nu am identificat vreo punte in apropiere.
Dupa ce traverseaza valea aproape seaca a Slatinei, poteca se indreapta spre versant si incepe sa urce, cand mai lent cand mai sustinut pana ajunge pe muchie. Printre raristi, se pot zari crestele Cociului si Hurcului si in vale, soseaua si strandul.
Poteca tine in continuare culmea, traversand padurea de fag in care ici colo, apare cate un pin. Dupa circa 1 h si 15’ ajungem intr-un punct de belvedere mai larg, unde o stanca iese mai proeminent din padure. Se zaresc Muntii Mehedinti, de la Inalat pana la Domogled, Piatra Galbena si o parte a lacului Prisaca.
Sus, deasupra noastra, se zaresc cleanturile albe ale Pietrei Banita, strajuite de indraznetii pini negri.
Urmam poteca tot mai sus. Nu departe de aici, se desparte spre dreapta poteca nemarcata spre Pestera din Piatra Banitei, la care ajungem dupa 100 m. Vizitarea pesterii necesita sursa de lumina. Pestera este scurta, uscata, ramificata in 2 brate si descendenta. Vechile scari de lemn montate aici sunt utilizabile insa impun atentie intrucat unele trepte lipsesc.
Revenind in poteca marcata, urcam in cateva serpentine prin padure si ajungem pe un mic platou, cu padure tanara, unde putem urca (inspre est) in cateva minute, chiar la vechiul turn de straja pomenit anterior.
Din acesta a mai ramas in picioare doar o latura, inalta de circa 3m. Turnul a fost construit din bolovani albi de calcar. Privelistea care se deschide aici este extrem de cuprinzatoare catre Valea Cernei, de la Ciucevele Mari, de la obarsie, pana la Domogled. Se zaresc repezisurile ametitoare ale Inalatului, Cociului si Suscului. Din Muntii Cernei se zareste Piatra Galbena si mai sus, o parte din Poiana Cicilovete, strajuita de cleanturi calcaroase. Jos, se roteste conturul lacului Prisaca si drumul de vale. In ceturi albastre, catre obarsiile vaii, se zaresc crestele ruinate ale Godeanului – zona Paltina-Sturul.
Revenind in poteca marcata, ne putem continua drumetia printr-un parcurs bland, domol prin care vom reveni la Baile Herculane. Mentinem traseul pe triunghi galben, in urcus lent catre creasta. In circa 25-30 de minute, urmand in general muchia, ajungem in Poiana Culmea Mare, situata in creasta principala a Muntilor Cernei, unde padurea face loc unor fanete, punctate de tufe de maces si muri.
Aici gasim si un stalp indicator cu 3 sageti, care indica directia de urmat spre Piatra Banitei (de unde am venit), spre Poiana Cicilovete si spre Poiana cu Peri.
Alegem aceasta ultima varianta si pornim spre sud pe creasta Muntilor Cernei, pe marcaj banda rosie, pe care il gasim la intrarea in padure.
Poteca este destul de clara in acest sector. Practic, pe parcursul a doua ore, vom strabate de-a lungul Culmea Mohornicului, marcata destul de bine cu banda rosie, alternand sectoare de faneata cu palcuri de padure. De cele mai multe ori vom tine insa liziera.
Este o zona calma si pitoreasca, mai interesanta de parcurs primavara sau toamna. Peisajele se deschid generos spre Banat: Muntii si Tara Almajului, pana departe, catre primele plaiuri impadurite ale Semenicului, culmile mai aspre ale Cernei, spre nord, Canicea si cetatea Arjanei, culoarul Mehadiei. In drum, trecem si pe langa niste vechi stane sau conace de vara, abandonate.
Padurea ne ascunde imaginea Muntilor Mehedinti. Ici-colo ghicim printre copaci siluetele masive si mult mai apropiate ale Suscului si Domogledului.
Poiana cu Peri nu se deosebeste prea mult de celelalte pe care le parcurgem pana aici. Vom sti ca suntem aici pentru ca ea este “inchisa” inspre sud, in continuarea crestei de motul puternic impadurit al Varfului Elisabeta. In aceasta zona va trebui sa cautam cu atentie poteca marcata cu triunghi albastru ce coboara spre Herculane. Ea este semnalizata de un indicator pus pe un copac foarte gros, batran, insa nu este prea vizibila.
Continuarea traseului de creasta ne permite, dupa varful impadurit amintit, sa coboram pe banda galbena pe Cracul lui Arendas, catre Izvorul Munk, insa zona este destul de salbatica si putin umblata.
Asadar, alegem poteca ce coboara din creasta spre statiune, marcata cu triunghi albastru. Ea ne poarta pe un traseu comod, prin padurea de fag, pe muchie, in coboras continuu. Dupa 25-30 minute ajungem la un adapost silvic si apoi, la Foisorul Rosu, situat pe o stanca, la circa 580 m altitudine. Privelistea se deschide larg spre statiune si spre amontele vaii dar ceea ce domina zona sunt varfurile Suscu si Domogled.
De aici, poteca pierde rapid altitudine ajungand in 15 minute la o stanca suspendata deasupra vaii, un alt punct de belvedere. Pe o poteca marcata cu punct galben, putem ajunge, in coborare accentuata, la Grota cu Aburi (10 minute).
Continuam drumul pe triunghi albastru. Fie ca urmam poteca marcata sau scurtaturile acesteia, vom iesi in vale, la capela catolica, in circa 30 minute. Prima parte a coborarii este marcata dublu (triunghi albastru si punct glaben), acest din urma semn urmand o alta poteca bine conturata ce duce la Foisorul Galben si Izvorul Munk, si mai departe, fie in urcus pe Cracul lui Arendas (banda galbena), fie in coborare spre Foisorul Verde si Platoul Coronini.
La tura de pe Piatra Banitei au participat: Diana Victoria Avram, Elena Nuta, Lucian Sirbu, Irina Ioitescu, Cristi Enea, Viorel Visan, Tiberiu Sturek. Imagini ale turei se regasesc aici iar track-ul traseului in format kmz este disponibil in sectiunea Resurse a site-ului.