Pestera Podului
Denumirea turei: Pestera Podului
Data turei: 3 decembrie 2011
Durata: 2 h 15’
Echipament necesar: casca de protectie, salopeta, surse de lumina cu autonomie de minim 3h, cizme de cauciuc.
Pestera Podului (sau Pestera de la Podul Natural) este situata in Podisul Mehedinti, pe raza localitatii Ponoarele, situata la 4 km de Baia de Arama. Drumul judetean trece chiar pe langa pestera (intrarea de la Podul Natural) iar aceasta este bine semnalizata prin panouri si tablite.
Pe o poteca in trepte se coboara fara nicio problema in fundul dolinei care separa intrarea in pestera de arcada Podului Natural de la Ponoarele (Podul lui Dumnezeu).
Trepte sapate in argila ne poarta pana la fundul galeriei, pe care deschiderea larga a pesterii o lumineaza difuz pe o distanta destul de mare. Pana aici se poate ajunge in orice tinuta.
Mai departe, traseul este destul de comod. Dimensiunile mari ale galeriei necesita surse puternice de lumina pentru a putea admira pestera.
La un moment dat, spre stnga, in urcus usor se ramifica Galeria Fosila care se exploreaza de asemenea, fara dificultati, ea terminandu-se printr-o sala ampla, ce amplifica ecourile vocii. Aici sunt si cele mai interesante formatiuni, unele destul de bine pastrate si care ofera subiecte interesante de fotografiat, in prezenta, repetam, a unor surse puternice de lumina.
Din Galeria Fosila se ramifica unele mici diverticule, interesante de explorat, unde se poate observa cu ochiul liber rolul apei in modelarea galeriilor mici, care aici sunt puternic meandrate, lustruite, rotunjite.
Revenind in galeria principala, ne intalnim cu singurul obstacol serios al pesterii, si anume sorbul sinistru de peste 11 m diametru la deschidere, ce serveste ca loc de drenare a apei, dar si de umplere a pesterii, atunci cand galeria activa, situata la un nivel inferior, se inunda complet.
Prin palnia argiloasa a sorbului se aude apa curgand, undeva jos, la o adancime greu de precizat. Pantele de la deschidere sunt de circa 45 de grade si apoi devin verticale. Ocolirea lui se face prin stanga, pe o poteca abia ghicita si extrem de ingusta, ajutandu-ne de un sir de tarusi de lemn infipti in argila.
Depasirea acestui punct se face cu atentie daca solul este uscat insa este recomandabil sa ne oprim aici explorarea daca solul este alunecos, cu exceptia situatiei in care suntem asigurati cu o cordelina de circa 10-12 m.
Mai departe, solul devine nisipos si incepe sa urce lent. Inainte de a iesi prin gura de la Zaton a pesterii, mai putem explora o galerie destul de ingusta, spre stanga, ai carei pereti sunt acoperiti cu un strat subtire si moale de mal. Ea se rasuceste de cateva ori, lasand loc unei singure persoane sa inainteze.
Prinntr-o intrare destul de larga dar mai joasa, iesim din pestera deasupra cuvetei Zatonului, goale la acest moment.
Explorarea pesterii este in general, facila, insa presupune echipament de protectie. Atentie sporita este necesara in zona sorbului. In perioadele ploioase, pestera devine un lac ce poate fi parcurs cu barca.
La tura au participat: Oana David, Cristi Ghelnar, Catalin Ogioiu, Lucian Sirbu, Tiberiu Sturek. Imagini ale turei regasiti aici.