Pasul Valcan si Varful Straja

Denumirea turei: Pasul Valcan si Varful Straja

Data turei: 6 mai 2012

Durata: 6 h

Distanta: 21 km

Diferenta de nivel: 1300 m

Marcaj:   

Descrierea traseului: Drumul parcurs se regaseste descris, in doua sectiuni diferite, si in volumul “Vilcan” din colectia “Muntii nostri”. Desi au trecut peste 30 de ani de la redactarea acestei carti, pe parcursul potecilor descrise nu au intervenit modificari insemnate.
Pentru reducerea timpului de parcurs, noi recomandam utilizarea unui autoturism, macar pentru o parte a traseului.

Accesul se face din localitatea Schela din judetul Gorj, situata la 21 km de Targu Jiu. Cateva indicatoare turistice ne ghideaza pasii ca sa putem urma calea corecta pe plaiul ce urca spre munti.
Traseul efectiv incepe din Schela printr-un urcus foarte dur, pe drumul de piatra, bine intretinut, ce merge spre Poiana “Mihai Viteazu”, unde se afla si un mic monument, ce se poate zari inca de la intrarea in traseu. Drumul se afla in stare buna si poate fi parcurs cu orice autoturism, chiar daca prima parte a urcusului este abrupta. Dupa circa 5 km, alternand zone de urcus cu zone orizontale, prin paduri si poieni, ajungem in apropierea poienii mentionate. Apucam pe un drumeag de caruta, spre stanga, circa 200 m. In acest loc se afla si un stalp indicator care ne informeaza ca de Pasul Vilcan ne mai despart 13 km.
Poienita in care se afla monumentul ofera privelisti foarte largi catre depresiunea gorjeana dar si catre Muntii Valcan.

Reluam drumul care merge mai mult prin padure, urcand in cateva locuri mai sustinut. Deja parcurgerea lui este mai problematica pentru o masina cu garda joasa insa pe vreme uscata, traseul nu este imposibil de urmat.
Dupa inca 7 km, ajungem intr-o poiana foarte larga, in apropierea Casei Buliga, un punct de supraveghere si intretinere a liniei de inalta tensiune ce leaga Gorjul de Valea Jiului, linie ce trece chiar pe aici. De aici, accesul auto se poate face numai cu autoturisme de teren. In apropierea Casei Buliga ajunge si traseul de pe valea Harabarului, ce porneste tot din Schela.
Drumul spre Pasul Valcan devine un drum de piatra, ce urca foarte pronuntat in serpentine stranse pe coastele muntelui Zanoaga. La un moment dat, panta se mai imblanzeste. Suntem deja in gol alpin si ne abatem pe versantul rasaritean al plaiului. Linia de inalta tensiune a disparut, ea urmeaza alt traseu spre Valea Jiului.
Zarile se deschid largi spre Muntii Parang si spre vaile impadurite din estul Muntilor Vilcan. Urcam cand mai lent, cand mai pronuntat, depasim cateva sei, mentinandu-ne pe aceeasi parte a muntelui. Din cand in cand, se poate observa si peisajul apusean, plaiuri de munte ce coboara spre Gorj, deasupra lor ridicandu-se varfuri mai proeminente, cum este Plesa.
Razbatem in cele din urma in Pasul Valcan (la 1621 m), pe un mic platou, unde gasim si un panou de informare al Parcului National Defileul Jiului. Un popas placut, la inaltime, ne permite sa observam intreaga creasta a Muntilor Valcan (Straja, Coarnele, Muncelul, Arcanu, Oslea).

De aici, banda rosie ne poarta spre Varful Straja, pe care il zarim inspre vest, masiv, ascutit, cu repezisuri ametitoare spre partea sa sudica. Din pas, coboram pana in saua lui Loghin, unde regasim si stalpii de inalta tensiune. Urcam pe un drumeag circa 15 minute, ocolim pe o poteca, pe curba de nivel, varful Cartianu si razbatem in saua Diului. De aici incepem urcusul efectiv spre varf, avand de infruntat circa 280 m diferenta de nivel.
Poteca se mai pierde prin iarba si printre lespezi. Sub varf, ocolim prin dreapta o panza de grohotisuri mari, deasupra careia se ridica colturi stancoase – Caminetele Strajii. Urmarim mereu stalpii de marcaj si iesim pe platoul din varf, la 1868 m altitudine, dupa circa 1h 30 minute din Pasul Valcan. Pe varf gasim capatul unui drum de tractor, ce vine din zona statiunii Straja.

Peisajul este extrem de larg de pe acest varf. Intreaga desfasurare a Muntilor Valcan, de la Defileul Jiului si pana la creasta accidentata a Oslei, ni se arata la picioare. Zarile sudice se pierd, dincolo de vaile impadurite, in depresiunea gorjeana, de unde se ridica, intepand norii, cosuri de termocentrala. Spre nord, orasele miniere se insira in lungul vaii. Iar dincolo de vale, culmea Tulisei se inalta incet, spre nord-vest, pana sub amfiteatrele aspre, uriase, ale Retezatului.

Revenirea spre Schela am facut-o pe acelasi drum, pana la Casa Buliga, de unde am coborat in valea Haraborului, pe firul careia exista un drum forestier, destul de bun, care ne scoate, pe langa fosta mina de grafit, tot la Schela.
Parcurgerea intregului traseu necesita un mijloc de transport auto 4 x 4, cu care sa ajungem pana in pasul Valcan. Nu exista izvoare pe drum, la vedere, dar probabil in apropierea Casei Buliga trebuie sa fie o sursa de apa. Parcurgerea crestei, intre pas si Varful Straja, se face cu echipament simplu, de drumetie.
Daca alegem insa sa urcam pe jos, de la Schela, pana in Pasul Vilcan, trebuie sa avem in vedere ca distanta este de 17 km, diferenta de nivel de 1100 m, deci apreciem un timp de parcurgere de 8-9 h.
La tura catre Pasul Valcan au participat: Viorel Visan si Tiberiu Sturek. Imagini ale turei regasiti aici.