Oslea

Oslea

Data turei: 10 septembrie 2016

Durata: 6h 30’ (timp total)

Distanta: 12 km

Diferenta de nivel: +800 m

Marcaj:  (partial)

Oslea – cea mai impresionanta creasta din Muntii Valcan si in acelasi timp varful cel mai inalt al acestei grupe de munti – poate fi atinsa prin trasee diverse insa datorita altitudinii si izolarii sale, accesul este destul de dificil.

Oslea este o creasta solitara, calcaroasa, abrupta spre sud, spre obarsiile Motrului si Bistritei gorjene dar lasa plaiuri prelungi, inierbate, spre nord, catre valea Jiului.

Descrierea noastra se refera la cea mai accesibila varianta si anume cea dinspre Scocul Jiului si Pasul Jiu-Cerna.

Pornim din DN 66A, de langa casa de vanatoare Campusel, un loc cunoscut de turisti pentru ca de aici porneste si traseul catre Piatra Iorgovanului. Urmam drumul spre Pasul Jiu-Cerna si Valea Cernei, in urcus usor. Imediat se termina si asfaltul si continuam pe drum forestier. Acesta depaseste cateva poieni si coteste la dreapta in urcus paralel cu Scocul Jiului. Vom lasa la dreapta un indicator catre Valea Soarbele si Saua Paltina si urmam drumul (abordabil cu orice masina). Cateva portiuni mai salbatice si vom iesi in Pasul Jiu-Cerna, o inseuare inconjurata de brazi.

De aici drumul incepe sa coboare spre Cerna. Poteca noastra urca spre stanga (sud-est), depasind cateva palcuri de copaci si iesind destul de repede in golul alpin. Prindem un drum de tractor pe care urcam spre culmea Sarba din fata. Oslea este inca ascunsa privirii. Iesiti pe culme, urmam drumul spre stanga, aproape orizontal, pe sub culme. In fata noastra se vede Saua La Suliti cu stalp indicator iar spre stanga, culmea Oslei.

Ajunsi in sa (circa 2 ore de la Campusel), putem face un scurt popas pentru a admira creasta pe care o vom urca (aparent inaccesibila) precum si culmea alpina ce coboara spre sud – ultima portiune a crestei Valcanului inainte de a se continua cu Muntii Mehedinti. In fata, peste adanca vale a Motrului zarim Piatra Closanilor si culmea Frumoasa, desprinsa din Muntele Boul si coborand in trepte spre Tismana. Inspre nord, orizontul este larg si porneste de la creasta Godeanului, peste Iorgovan – Albele - Piule si pana in zona varfurilor masive din zona centrala a Retezatului.

Depasim o stanca imensa (ce poate oferi un minim adapost pe vreme rea) si atacam direct culmea. Panta este inclinata puternic si dantelata de brane mici, acoperite cu grohotis marunt insa smocurile de iarba ofera puncte destul de bune de sprijin. Cu toate acestea, pe vreme rea locul este periculos, fiind foarte expus.

Dupa circa 35-40 de minute, razbatem pe culme si depasind cateva mici clai calcaroase ajungem pe Varful Pestisanu (50 minute din sa), varful din extrema sudica a crestei. De aici ni se dezvaluie larga panorama a Muntilor Valcan, labirintul de vai impadurite din aceasta zona, tributare Motrului si Bistritei dar si cateva inaltimi ce rup din monotonia orizontului: Piatra Borostenilor, Plesa, Arcanu.

In acelasi timp putem observa traseul pe care il avem de urmat. Creasta ne apare in toata deschiderea ei, punctata de varfulete si mici sei. Poteca merge in cea mai mare parte prin zona de maxima altitudine oferind privelisti impresionante in toate directiile.

In circa 15-20 minute ajungem din Pestisanu pe varful Oslea propriu zis (1945 m), semnalizat cu un stalp.

Continuam pe creasta. Pe masura ce ne apropiem de zona nord-estica a crestei, parcursul devine mai dificil pentru ca apar cateva rupturi de panta ce ne obliga la atentie si ne solicita prin coborari si urcusuri repetate. Culmea devine mai agitata dar in acelasi timp incepe sa piarda si altitudine. Zarim in fata noastra stalpul din varful Coada Oslei la care ajungem dupa circa 1,5 - 2 ore de la varful principal.

Din acest punct, traseul de creasta coteste spre est si incepe sa coboare destul de tare spre Saua Groapa Nedeutii, ascunsa vederii.

Continuarea pe creasta Oslei se face printr-o zona fara marcaj si mult mai dificila ca urmare a palcurilor de jnepeni.

Coboram un prim sector din Coada Oslei si ocolim pe cat posibil jnepenii. De la un anumit punct inainte, vom fi insa nevoiti sa traversam, cu dificultate, o zona complet acoperita de acest conifer, lucru destul de dificil si care pune probleme de orientare. Vom cauta mereu sa nu parasim creasta. Dupa circa 20-30 de minute, prindem spre stanga un ogas inclinat prin care putem pierde mai rapid altitudine si dupa o coborare destul de solicitanta iesim in poteca ciobaneasca ce inconjoara muntele pe partea nordica.

Urmam poteca pe sub creasta, spre sud-vest, depasind cateva plaiuri. Poteca se indreapta in cele din urma spre Saua La Suliti insa pe plaiul Ursu, cotim usor la dreapta si ajungem in zona stanii Ursu. Din spatele ei prindem un drum de tractor care incepe sa coboare catre valea Jiului si, fara a pune probleme speciale de orientare, ne va scoate in firul vaii la fostul canton silvic Campusel (acum abandonat), la circa 1 km aval de Casa de vanatoare.