Gugu - Borascu

Gugu - Borascu

Data turei: 12-13 iulie 2015

Durata: 2 zile

Distanta: 27 km

Diferenta de nivel: +/- 2120 m

Marcaj:   (partial)

 

Despre varful Gugu din Muntii Godeanu s-au scris o multime de articole, mai mult sau mai putin de interes turistic. Faima lui este data atat de povestile cu tenta ezoterica sau mitologica dar si de faptul ca este un varf emblematic al Meridionalilor si in acelasi timp, izolat si destul de greu accesibil, fiind situat in partea centrala a grupei Retezat – Godeanu, in afara crestei principale.

Traseul descris este unul mai complet care face o bucla larga in zona acestor munti, necesita 2 zile (echipament de campare necesar) si are atat startul cat si finalul in partea nordica, in valea Lapusnicului Mic.

Prima etapa parcursa de noi incepe in apropierea gurii de varsare a Lapusnicului Mic in lacul Gura Apelor. Pana acolo se ajunge fara probleme pe drumul de contur al lacului Gura Apelor.

Urmam valea paraului in amonte, pe o poteca nu foarte clara ce merge pe malul geografic stang (pe partea dreapta, in sensul nostru de urcare). Poteca ocoleste bolovanii mai mari, traverseaza de cateva ori apa, urca pe maluri si trece de zone pline de vegetatie. Dupa circa 10-15 minute, parasim firul vaii si incepem sa urcam pe malul stang geografic, prin padure.

Acest sector de urcus este doar inceputul unui traseu de ascensiune pentru ca din vale si pana pe Gugu vom avea de urcat putin peste 1100 m diferenta de nivel.

Poteca este acum destul de clara si urca mereu, uneori in serpentine. Pe masura ce castigam altitudine, depasim etajul fagului care este inlocuit de molid, la inceput mai razlet dar apoi din ce in ce mai pronuntat.

Dupa 2 ore din vale, iesim din padure, printr-o mica vaioaga si in cateva minute ajungem la refugiul Gugu, asezat intr-un loc pitoresc, adapostit si cu deschidere spre varful Borascu.

Depasim refugiul si dupa ce traversam zona unei foste stane, napadita de brusturi, ne inscriem pe firul unei vai inierbate ce urca direct spre creasta, spre vest. Urcusul este pronuntat si ne scoate dupa 50 de minute de la refugiu in saua Branul, pe creasta.

Din acest loc avem o prima deschidere, destul de larga, spre Muntii Tarcu, vizibili de la Varful Petreanu pana la Varful Tarcu iar spre rasarit, se zareste varful Borascu, de care ne desparte adanca vale a Lapusnicului Mic (care in partea sa dinspre obarsii primeste apele Branului, Scurtelor si Borascului Mic), din care am urcat.

Ne continuam drumul spre sud, lasand in stanga palcurile de jnepeni ce imbraca aici zona de culme si ne inscriem dupa cateva sute de metri pe un ogas destul de larg si nu foarte inclinat, cu fundul spalat de ape, roca iesind la suprafata pe toata lungimea sa. Ajunsi in partea de sus, ne orientam mereu spre zona cea mai inalta, urmand a depasi un platou destul de vast, inclinat, prin care urcam destul de lejer (zona dificila in caz de ceata) pana cand ajungem din nou intr-o zona de creasta evidenta de unde zarim prima oara si varful Gugu, de care inca ne mai despart 200 m diferenta de nivel.

Urcusul catre varf este destul de solicitant si necesita atentie intrucat muchia este ingusta si ambii versanti sunt expusi, pantele fiind foarte inclinate. Vom depasi un varf intermediar si o mica sa (in caldarea din stanga zarim lacul Gugu, ascuns intre stancarii si jnepeni) si ne inscriem pe partea finala a ascensiunii, o panta prelunga, continua ce ne aduce pe varf la circa 5 ore de la plecarea din vale.

Varful – un mic platou suspendat la 2291 m deasupra zonelor invecinate – este un punct de belvedere cuprinzator. In zilele senine, un tur complet de orizont ne va purta spre Retezat (cetate falnica ce se ridica in partea de nord, dominand vaile adanci din jurul sau), muntii Piule – Iorgovanul, creasta Godeanului (se disting perfect Borascu, Paltina, Galbena, Micusa, Moraru), varful Godeanu (spre care urca picioare lungi de munte dinspre Raul Ses) si in fine, Muntii Tarcu, cu deschidere larga pe toata lungimea lor de circa 15 km. Ajutati de un binoclu, putem descoperi detalii fascinante din aceasta zona a Carpatilor, lacuri, stane, poteci, drumuri pe funduri de vai.

Urmatorul sector de drum ne va purta pe culmea dintre Gugu si Moraru, pentru a face legatura cu creasta principala.

Incepem coborarea de pe Gugu, mult mai lesnicioasa decat zona prin care am urcat, lasandu-ne pe un plai lung, inierbat ce ne aduce intr-o sa plata si destul de intinsa. Dupa acest sector placut si odihnitor, vom relua asaltul urcusului catre varful Scarita (2159 m), destul de pronuntat si care ne aduce mai aproape de cocoasa larga, masiva, a Morarului (2279 m) insa pana acolo mai avem de mers, intru-un urcus lent, pe spinarea larga a muntelui.

Zarile se deschid in toate partile intr-o zi senina si ajunsi pe culme, ni se va infatisa si larga priveliste dinspre rasarit: picioarele de munte ce coboara din Godeanu spre Valea Cernei si dincolo de ea, Muntii Mehedinti, mai scunzi dar cu un profil caracteristic, din monotonia caruia se ridica Piatra Closanilor.

Dupa ce depasim zona marii inaltimi a Morarului, ne pierdem pe un platou inclinat ce se lasa spre poteca de creasta la care ajungem la circa 2 ore de pe Gugu. Aici regasim banda rosie. Suntem in imediata apropiere a Seii Matului (daca nu am reusit sa coboram chiar in ea) si pornim pe creasta, spre stanga (nord-est).

Poteca este bine conturata si dupa ce depaseste o zona de cleanturi mai agitate, pe care le ocoleste, trece de Saua Matului (larga deschidere spre nord, pe conuri de grohotis) si incepe sa ocoleasca prin stanga varful Piatra Scarisoarei (care se ridica masiv in fata, tivit de grohotisuri si cateva mici abrupturi).

Poteca urca lent pe coasta muntelui si spre final, coteste dreapta intrand pe largul platou, orizontal, din spatele varfului Piatra Scarisoarei unde zarim stalpul indicator si facem jonctiunea cu finalul traseului ce urca de pe Plaiul Bulzului, pe la Bisericile din Bulz, vizibile mai jos pe plai.

Reluam parcursul de creasta in coborare usoara si lasam in dreapta poteca spre Bulz si mai apoi, in stanga, poteca ciobaneasca ce merge pe platoul Scarisoarei. In fata se ridica ampla piramida Micusei care domina caldarile nordice si dincolo de ea, varful la fel de semet al muntelui Stana Mare.

Coboram o ravena spalata, fiind mereu atenti la pietrele ce aluneca sub talpi si iesim in saua de sub Micusa, deasupra lacului Scarisoara la care putem cobora pentru campare, in 15-20 de minute. Timp total de la Lapusnic: 8 h.

In apropiere, la 5 minute de lac pe traseul spre Galbena este si un izvor.

 

A doua etapa a parcursului propus de noi incepe de la lacul Scarisoara. Avem doua variante posibile – prima prin caldari si a doua peste varful Micusa (2180 m).

Prima varianta porneste pe o poteca ce traverseaza caldarea destul de larga in care se afla si lacul si merge pe sub creasta, spre est, ocolind picioarele de munte ce coboara din Micusa precum si obarsiile paraielor ce isi aduna apele din aceasta zona. Poteca este destul de clara iar inainte de a iesi in creasta (in saua dintre Micusa si Stana Mare) trece peste cateva zone spalate de ape. Urcusul in sa este destul de solicitant pentru ca desi nu este abrupt, este lung.

A doua varianta propusa urca deasupra lacului in creasta si urmeaza poteca de culme (banda rosie) spre varful Micusa (45 minute de urcus) si coboara apoi in saua larga si primitoare de sub Stana Mare. Aceasta varianta este mai lunga insa ofera peisaje deosebite din varful Micusa spre intreaga creasta a Godeanului, de la Paltina pana la Godeanu.

Indiferent de varianta abordata, ne vom continua drumul pe poteca de creasta marcata cu banda rosie, spre est, catre zona Paltina-Galbena. Pe nesimtite depasim zona varfului Stana Mare (poteca nu urca pe varf ci il ocoleste la cateva sute de metri) si ne rotim pe coastele muntelui, in fata noastra deschizandu-se perspectiva larga a platformei Borascu (in stanga, peste valea Borascului Mic) si a varfului Galbena.

Poteca este comoda si se contureaza destul de bine traseul pe care il vom urma, ocolind obarsiile Borascului Mic printr-o culme de legatura (dincolo de care sunt obarsiile Galbenei, ce se indreapta spre Lapusnicul Mare).

Putem face un popas in zona Galbena (circa 1 h de la revenirea in creasta prin caldari) de unde avem frumoase deschideri spre Retezatul Mic, Oslea si valea Lapusnicului.

Parasim apoi creasta principala si intram pe Borascu – munte larg, aplatizat, punctat de cateva varfuri mai insemnate si caracterizat de larga sa suprafata aproape orizontala, ce a dat si denumirea geologica a platformei ce apare si in alte masive.

La inceput vom cobora destul de pronuntat intr-o sa si apoi, printre mici tufe de ienupar, vom ocoli 2 clai mai pronuntate inainte de a reveni pe platou, intr-un urcus de cateva zeci de metri. Hatasele de oi ne mai incurca uneori insa pe vreme buna, orientarea este facila.

Pe spinarea Borascului putem rataci in voie si explora marginile destul de bine conturate ale acestui platou, dupa cat timp avem la dispozitie. Extremitatile sale nordice ofera peisaje frumoase spre Retezat si valea Lapusnicului si ascund si cateva caldari glaciare, intr-una din ele putand admira si lacul Borascu, langa care se afla si o stana.

La capatul apusean al platformei urcam pe varful Borascu Mare (2158 m) de unde putem admira intreaga creasta Branul – Gugu, inchisa spre sud de Moraru si Scarita.

Coborarea de pe munte pe la fosta stana Borascu pana in valea Lapusnicului Mic (in vederea completarii traseului) este insa solicitanta si trebuie abordata cu atentie in lipsa marcajului.

Inainte de a descrie aceasta portiune, mentionam ca in situatie de ceata, orientarea pe culmea Borascu este aproape imposibila fara o harta si busola sau un GPS.

Din zona varfului Borascu Mare, punctat de tufe de ienuperi si cateva stanci, incepem sa ne lasam pe fata muntelui inspre apus, pe versantul destul de repede ce coboara spre Lapusnicul Mic. Este o zona mai putin prietenoasa, in care se amesteca tufe de ienupar si afin cu jnepeni pitici. Identificam undeva spre stanga mai jos o zona mai spalata – de fapt este capatul unei poteci ciobanesti – spre care vom cobora in zig-zaguri, pierzand treptat altitudine si urmarind mereu cu atentie sa nu pierdem directia prin zona aceasta expusa.

Odata ajunsi pe poteca (uneori in zona Borascu intalnim ciobani de la care putem cere lamuriri), pornim pe ea la dreapta, spre nord, coborand mereu printre stanci si jnepeni, ocolind ogase si ravene ce vin de sus si se arunca spre vale. La un moment dat vom face jonctiunea cu o vale mai larga ce vine din dreapta, pe firul ei fiind mai multe poteci ce urca spre lacul Borascu.

Poteca noastra se apropie de padure, ocolind mereu stanci si facand echilibristica in cateva sectoare mai aspre. Zona este salbatica, destul de abrupta si trebuie evitata pe vreme rea. Dupa ce depasim alte cleanturi acoperite de jnepeni, ne lasam pe o panta punctata de braduti (poteca se mai pierde) si ajungem la ruinele fostei stane Borascu (din care au mai ramas cateva grinzi), un loc destul de neospitalier, ascuns intre munti si napadit de brusturi. Depasim in fine si acest sector si intram definitiv in padure de unde poteca, bine conturata, ne aduce in coboras continuu, fara a pune probleme de orientare, in circa 2 ore, la drumul forestier de pe Lapusnicul Mic (la circa 1 km de punctul de pornire in prima etapa a traseului nostru).