Creasta Muntilor Godeanu

Denumirea turei: Creasta Muntilor Godeanu

Data turei: 9 - 14 august 2010

Durata: 5 zile si jumatate

Distanta: 88 km

Diferenta de nivel: 1900 m

Marcaj:         

Descriere: Cea mai lunga drumetie derulata de membrii Camena a urmarit parcurgerea crestei Retezatul Mic – Godeanu – Cerna. Accesul catre munte l-am facut dinspre Cabana Buta, la care ne conduce drumul forestier de pe valea Buta, insotit de marcajul cruce rosie.
Dupa o noapte petrecuta la Buta, la 1580 m altitudine, am urcat in circa 50 de minute in Saua Plaiul Mic, o raspantie de poteci turistice, un loc linistit, pastoral, ce ofera privelisti foarte bune catre circurile glaciare sudice ale Retezatului.
Din Saua Plaiul Mic am pornit pe marcajul banda rosie (care teoretic trebuia sa ne insoteasca pana la Baile Herculane), prin culoarul deschis in jnepenisul de pe Dragsanul.
Pe masura ce inaintam, peisajul se deschide spre calcarele din Retezatul Mic iar masivul central al Retezatului ramane tot mai in spate. Am coborat pe langa izvorul “La Bolborosi” a carui apa nu parea chiar foarte buna de baut, am urcat Albele si apoi am ajuns sub Piatra Iorgovanului, poate cel mai frumos munte din zona aceasta a Retezatului.
Dupa amiaza am trecut destul de repede printre Stanuleti si am campat destul de devreme in Saua Paltina, la limita intre Muntii Retezat si Muntii Godeanu, un loc destul de frumos, din care am admirat un apus interesant peste muntele Borascu.
Timp de parcurgere de la Cabana Buta: 6 h
Ziua a doua ne-a pus probleme de orientare in primele ore din cauza cetii. Cu ajutorul aparaturii de navigatie am reusit insa sa ne descurcam, insotiti sporadic si de marcajul banda rosie (care este destul de rar dupa Piatra Iorgovanului). Am depasit in acest fel Paltina si Surul. Ceata s-a mai ridicat in zona Galbena si pana la intrarea in caldarea Scarisoarei (unde marcajul banda rosie dispare definitiv) a iesit si soarele.
Cea mai frumoasa tabara a excursiei am avut-o pe malul lacului Scarisoara, unde am campat dupa amiaza, dupa circa 6h din saua Paltina.
Ziua a treia ne-a purtat pasii prin cea mai izolata parte a masivului. Am urcat de la Scarisoara si apoi, de-a coasta, am traversat muntele Scarisoara (numit si Bulzul), ajungand pe Piatra Bulzului, unde am gasit si singura borna de hotar ramasa de pe vremea Imperiului Austriac. Poteca – marcata de gramezi de pietre si foarte rar, de marcajul patrat rosu al Parcului National Domogled – Valea Cernei – urca si coboara, in general pe fata estica a muntelui, ocolind clai de piatra si haurile dinspre vaile vestice. Cand ceata s-a ridicat pentru cateva minute am zarit, peste vale, profilul semet al Varfului Gugu si culmea care duce catre el.
In jurul amiezii am urcat pe piramida uriasa a Varfului Godeanu, din pacate tot prin ceata, pe o poteca plina de grohotisuri, care se rasuceste pe coasta muntelui.
Coborarea lunga ce a urmat ne-a adus in apropierea obarsiilor Raului Ses (denumite popular “furca Raului Ses”), pe plaiul Balmosului si apoi, lasand in stanga Plaiul Oslea, dominat de motul Oslei Romanesti, am coborat in decorul inedit al Raului Ses, unde am campat, avand in zare silueta Varfului Godeanu, cu crestetul invaluit de nori.
In ziua urmatoare, traseul a continuat cu un urcus prelung pana in Curmatura Olanelor, un loc pe care aproape ca nu l-am vazut din cauza cetii si a ploii marunte care incepea sa cada si care ne-a insotit aproape 2 ore. La un moment dat, zarile au inceput sa se mai lumineze iar ziua parea ca va deveni mult mai frumoasa. Poteca de picior s-a transformat intr-un adevarat drum de caruta, care mergea chiar pe culme si din care am zarit la un moment dat si Varful Tarcu si statia meteo.
Drumul continua inselator inainte si in coborare (ajungand in cele din urma la Teregova). Poteca de culme spre Muntii Cernei coteste spre stanga, oarecum spre sud, si se indreapta spre colosul numit Varful Dobrii (numit de localnici “Dobrivir”).
Acest munte face trecerea intre Godeanu si Cernei si este ocolit de poteca de creasta aproximativ pe curba de nivel, pe latura sa estica, pe o distanta de circa 6 km. Am ajuns asadar foarte aproape de locul numit “La Mlaci”, marcat de o momaie de piatra. In fata noastra se deschidea imensa obarsie a Craiovei, flancata de creasta Muntilor Cernei cu varfurile Baldovin, Babei si Cailor.
Ocolirea vaii Craiovei ne-a ocupat urmatoarele 2 ore. Ziua devenise foarte frumoasa si calda, si cand, spre dupa amiaza, am zarit prin ceata, peste vai, silueta Vlascului si mai departe, zidul de piatra al Arjanei, am stiut ca incepeam sa ne apropiem de finalul calatoriei.
Partea a doua a zilei am traversat varfuri si varfulete, am intalnit ciobani, dulai si multe oi, ne-am delectat cu privelistea muntilor, in care Dobrivir si Oplesata, diametral opusi, ocupau locurile de seama si am gustat afine din puzderia de tufe ce acopera muntii in aceste locuri.
Inspre seara am campat chiar in creasta, la circa 3 km nord de Vlascu, intr-o sa nu foarte adapostita, deasupra genunilor Iaunei Mari, avand in fata Varful lui Stan.
In ultima zi am continuat parcurgerea crestei Muntilor Cernei, coborand catre sud, depasind Vlascu Mare, Vlascu Mic (al carui urcus a fost destul de obositor) si Zglivar. Poteca ocoleste apoi pe fata vestica a muntelui, iesind undeva deasupra obarsiile Prisacinei si Iutii. Am lasat in dreapta Cusmita si am coborat destul de repede in saua Prislop, de unde incepe urcusul prin padure catre Prislop si mai departe, catre Arjana.
Coborasem deja destul de mult, cam la limita de 1000 m si devenise foarte cald. A urmat o coborare destul de lunga pana in satul Prisacina unde labirintul potecilor ne-a pus ceva probleme insa localnicii ne-au ajutat sa gasim drumul catre Dobraia, unde am ajuns spre dupa-amiaza, chiar la bisericuta satului.
De aici, poteca marcata cu punct galben ne-a condus in coborare destul de accentuata pana la puntea peste Cerna, la gura Tesnei, in imediata apropiere a motelului “Dumbrava”.
Au participat: Lucian Sirbu, Viorel Visan, Tiberiu Sturek