Cioaca Cremeneasca - Rudina

Denumirea turei: Cioaca Cremeneasca - Rudina

Data turei: 12 octombrie 2013

Durata: 3h 30’

Distanta: 9 km

Diferenta de nivel: 470 m

Marcaj:

Traseul parcurge zone mai putin umblate din arealul Parcului Natural Portile de Fier si porneste din Valea Dunarii, intre localitatile Dubova si Svinita. Este un traseu ce are ambele capete pe DN 57 si prin urmare poate fi abordat de la oricare dintre ele.
Descrierea noastra incepe de la capatul din aval al traseului. Intrarea pe traseu se gaseste aproximativ la 7 km de localitatea Dubova si este semnalizata de un panou si o tablita indicatoare, amplasate de Administratia PN Portile de Fier.

Pornim pe un drum forestier, destul de salbaticit, ce urca lent, paralel cu soseaua, in directia Dubova. Dupa circa 400 m, intram la stanga pe o vale si ajungem la o intersectie. Drumul mai umblat merge inainte, noi cotim la stanga si incepem un urcus sustinut, tot pe un fost drum, acum sapat de ape si transformat aproape in ogas.
Acest urcus se mentine pentru circa o jumatate de ora, drumul facand cateva curbe. Panta este destul de accentuata iar parcursul salbaticit. La un moment dat, urcusul se mai domoleste si trecem pe langa niste salase abandonate, cotind apoi dreapta. Ajungem pe un mic platou de unde incepem un nou urcus, chiar pe muchie. Suntem in zona fostelor mine de serpentinit. Ici colo se mai zaresc urmele vechilor exploatari: platfome betonate, armaturi metalice chiar si un put vertical (atentie, loc periculos!), poteca trecand printre acesta si un altul, colmatat (cu aspect de palnie).
Traversam palcuri de pini si iesind mai la lumina, zarim in vaile laterale depozitele de steril ramase de la mine, sub forma unor grohotisuri. Continuam sa urcam si ajungem dupa circa 2 ore de la plecare, pe Cioaca Cremeneasca, in pasune deschisa.
Peisajele se deschid largi spre malul sarbesc al fluviului, spre Rudina (unde ne va conduce traseul) si spre culmile dinspre Eibenthal.

Poteca intra apoi in padure, o padure uscata, plina de cioturi. Marcajul este un ghid bun. Urcam lent, strecurandu-ne printre trunchiurile ciudate ale acestei paduri ce pare abandonata. Dupa ce depasim coama dealului, coboram lent cateva minute pe un vechi drumeag si iesim in apropierea unor conace de vara, ale caror acoperisuri se zaresc printre pomi.
Urmatorul sector – de nici 200 de metri – este cel mai dificil pentru ca vegetatia a acoperit aproape in intregime poteca, aceasta fiind napadita de macesi, muri, fan, copacei, etc. Marcajul nu se prea mai zareste. Vom incerca sa tinem directia inainte, orientandu-ne dupa constructiile din zona. Trecem prin curtea unei case abandonate. Aici si viile si livezile sunt salbaticite cu totul. Reusim sa razbatem prin aceasta jungla si iesim pe un drum forestier, pe care apucam la stanga, gasind destul de repede si marcajul.
Drumul merge intai drept, ocolind in curbe largi unele tarlale ce au fost candva cultivate si incepe sa coboare o muchie de deal. Nu peste mult, din el se desprinde la stanga o varianta pe care vom apuca si noi, urmarind marcajul (destul de deficitar in acest sector). In acest loc se face jonctiunea cu traseul ce merge spre Valea Liubotina (triunghi albastru), pe care il putem urma daca tinem drumul drept.
De acum intram pe plaiul de munte ce ne duce la Rudina (un varf aplatizat, usor de recunoscut datorita releului amplasat acolo). Marcajul este acum dublu (triunghi rosu si triunghi albastru) si coboara in prima faza pe platou. Ocolim un capat de vale si facem apoi cateva curbe largi, trecand pe langa o gospodarie (folosita probabil vara). Urmeaza o zona dezgolita de copaci, fara marcaj insa drumul ne duce fara emotii pana pe varf.
De aici avem o perspectiva larga asupra primei parti a traseului, putand observa din lateral Cioaca Cremeneasca, valea Dunarii si varful Veliki Strbac de pe malul sarbesc, acesta ridicandu-se amplu asupra Cazanelor Mari, a caror intrare este vizibila, Dunarea ingustandu-se mult in zona lor.

Mai departe, traseul incepe sa coboare pe fata sud-vestica a Rudinei, printr-un gol alpin presarat de pini. Marcajele sunt aplicate pe bolovanii mai mari. Urmam muchia dealului, coborarea fiind destul de abrupta si necesitand atentie, mai ales in conditii de ceata sau ploaie. Spre final, traversam o padurice de pini, o mica poiana si iesim la un drum de piatra, pe care apucam la stanga.
Marcajul dublu urmareste acest vechi drum de exploatare ce coboara continuu, ocolind coastele Rudinei si intrand destul de repede in padure. Linistea si pustietatea domnesc aici. Trecem la un moment dat pe langa o gura de mina, deschisa chiar langa drum (nu este recomandata vizitarea minei, armaturile de lemn sunt putrezite si risca sa se prabuseasca!). Coboram continuu si la un moment dat, prindem o poteca ce coboara in serpentine, la dreapta, iesind in soseaua nationala langa panoul de semnalizare a traseului Rudina – Valea Liubotina. Daca tinem totusi vechiul drum, vom iesi tot in drumul national insa cateva sute de metri mai inspre nord.

Imagini ale turei regasiti aici iar trackul traseului in format kml poate fi descarcat din sectiunea Resurse a site-ului.

View Cioaca Cremeneasca in a larger map